Calare pe fumul incetosat al visarii,incerc sa zaresc realitatea care deja imi este straina...dar e mai bine asa.Imi ador nestirea si nesimtirea cu care ma pierd in "turma"...Sunt fara griji,fara ganduri pesimiste,cred ca a inceput sa nu imi mai pese!
Traiesc clipa la maxim chiar daca in usa mintii cineva-mi bate cu pumnii si cu picioarele in speranta ca va putea intra...As vrea sa nu las pe nimeni sa intre...dar pe zi ce trece imi dovedesc contrariul.Ma amagesc ca as prefera sa ma pierd printre mangaierile muzicii si sa-mi inchid ochii lasandu-ma absorbit de imaginatie,decat sa-mi impart gandurile,visele si sperantele cu o alta persoana.O adevarata dovada de egoism...nu? Ohh yea!
Tin sa mentionez ca sunt inca foarte confuz in privinta realitatii si tocmai de asta as dori ca in viitor sa nu fiu criticat din cauza unor alinieri de cuvinte poate lipsite de sens pentru unii.
Am inceput incet incet sa uit de perioada sumbra de un an,in care clipa inghetase in timpul unui cosmar.Am ajuns de unde nu trebuia sa plec..Multe lucruri nu s-au schimbat..La inceput am fost inselat de anumite imagini false ale prietenilor dar cautand cu disperare motivul schimbarii lor am privit si dincolo de masti si mare mi-a fost satisfactia cand am realizat ca nu s-au schimbat deloc...
Si astea fiind scrise..inchei gandindu-ma la tigara pe care o voi adora timp de cateva clipe,insetat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
deci nici tigari n-ai:D
RăspundețiȘtergereNoi stim mai bine ce e realitatea. Ce vede restu' cu ochii fizici e doar efemeritatea. Suprafata care oricum se cojeste cu timpu'.
RăspundețiȘtergere"Am inceput incet incet sa uit de perioada sumbra de un an,in care clipa inghetase in timpul unui cosmar"-si bine ai facut!